page 1

1.1 Metoda ştiinţifică

Numărul mare de fapte şi observaţii în natură acumulate sub toate aspectele constituie tezaurul permanent şi invariabil al ştiinţelor naturii.

Într-o sumă de cazuri studiul se reduce la observarea fenomenelor fără posibilitatea de a intervenii în desfăşurarea acestora - studii observaţionale. În alte cazuri se foloseşte pentru acumularea de cunoştinţe noi experienţa - se provoacă fenomene în condiţii cât mai simple prin evitarea aspectelor accesorii, neesenţiale.

Telefon

O observaţie posedă valoare ştiinţifică atunci când conduce la concluzii adevărate şi în afara cazului particular observat în timp şi spaţiu. S-a pus în evidenţă că orice fenomen este precedat sau urmat de alte fenomene - şi de aici conceptul de efecte. O relaţie care stabileşte cantitativ efectele se numeşte lege. Datorită multitudinii de fenomene şi de modalităţi de observare s-a impus sistematizarea - clasificarea acestora.

1.2 Domeniile chimiei

Din punct de vedere conceptual, fizica, chimia şi biologia şi domeniile derivate din acestea sunt considerate ştiinţe ale naturii. Logica, matematica şi informatica şi domeniile derivate din acestea formează domeniul ştiinţelor exacte, iar geologia şi geografia sunt ştiinţe ale pământului. Nu există delimitări stricte ale nici uneia dintre ştiinţe. Procesele naturale şi artificiale, studiul structurii materiei se face cu instrumente proprii mai multor ştiinţe fundamentale. Din acest punct de vedere, fizica şi chimia sunt strâns legate, astfel încât unii autori consideră analizele ca fiind de apanajul fizico-chimiei, adică acestea se servesc de instrumente şi noţiuni proprii atât fizicii cât şi chimiei.1

Dintre cele trei domenii fundamentale ale ştiinţelor naturii, chimia se concentrează asupra speciilor materiale, unitare şi bine definite, numite substanţe. Chimia este ştiinţa care se ocupă cu studiul atomilor şi combinaţiilor acestora, molecule, ioni şi cristale. Atomii sunt structuri complexe formate din particule ca electroni, protoni, neutroni, pozitroni, mezoni, neurino, etc.

Formal, mai multe domenii acoperă câmpul de cunoştinţe al chimiei. Astfel, la baza studiului sistematic al chimiei stau chimia anorganică şi chimia organică. Unii autori referă aceste două domenii ca formând împreună chimia descriptivă.2

În cadrul chimiei descriptive se studiază şi se clasifică în funcţie de structură şi proprietăţi combinaţiile elementelor chimice. Dacă chimia anorganică se ocupă de combinaţiile tuturor elementelor mai puţin cele ale carbonului, în schimb chimia organică se ocupă de combinaţiile foarte numeroase ale carbonului. Desigur că această delimitare este oarecum forţată, la frontiera dintre cele două aflându-se chimia organometalică.

Chimia sintetică studiază metodele prin care procese chimice duc la obţinerea de substanţe şi stă la baza industriei chimice (Tabelul).

O clasificare a domeniilor chimiei

chimie

descriptivă

sintetică

anorganică

anorganică descriptivă

anorganică sintetică

organică

organică descriptivă

organică sintetică

Chimia analitică este o ramură a chimiei care se ocupă de stabilirea compoziţiei şi a structurii substanţelor, prin analize calitative (a căror preocupare este identificarea elementelor sau compuşilor chimic care sunt conţinuţi într-o substanţă) şi cantitative (au ca scop determinarea cantităţilor din fiecare element sau combinaţie care compun o substanţă ca pas premergător stabilirii structurii sau compoziţiei substanţei). Tabelul redă plasarea domeniului chimiei analitice în funcţie de structura substanţelor de studiu.

Chimia analitică şi structura substanţelor

chimie

analitică cantitativă

analitică calitativă

anorganică

anorganică cantitativă

anorganică calitativă

organică

organică cantitativă

organică calitativă

Last modified: Tuesday, 15 September 2020, 5:05 PM