or log in to view this course.

Profesor Grațiela Bălcescu

  1. Gândirea laterală
  2. Tehnici de gândire critică și creativă
  3. Predarea prin proiecte

Gandirea laterala

  • Ce înseamnă să gândim critic?

….păi, tocmai am intrat pe ”teritoriul” gândirii critice…pentru că am pus o
întrebare…
S-o luăm pe pași:

  • A gândi înseamnă:
    – a accesa o informaţie;
    – a o reprezenta mental;
    – a raţiona despre ea;
    – a elabora judecăţi, soluţii şi decizii privind informaţia dată.
  • Dacă mă gândesc la poziția mea faţă de produsele gândirii, atunci
    gândesc critic pentru că am convingerea și dreptul de a mă îndoi de
    tot şi de toate. Nu gândesc conformist, cu capul altcuiva, nu-mi
    însuşesc modul altora de gândire şi nu le preiau gândurile…
  • Pun și îmi pun întrebări, cu precădere, folosind cum? și de ce?
    Faptul că noi, oamenii, tindem spre certitudini, iar viața este un cumul
    de probleme și situații de rezolvat și de găsit soluții, nu e de mirare că
    folosim ca mijloc gândirea de orice fel (Sorin Vieru, în cartea sa Riscul
    gândirii, identifica vreo 30 de feluri de gândire).
    Dacă mă opresc asupra modului în care o problemă poate fi rezolvată,
    atunci vorbesc despre:
    • Gândirea laterală.
    • Gândirea verticală.
    Această clasificare îi aparţine lui Edward de Bono.
    Notiunea de “gândire laterală” în opoziţie cu „gândirea verticală” el
    a lansat-o în cartea New Think apărută la New York. Ideea principală e că multe probleme de care ne lovim necesită pentru rezolvare abordarea din mai multe perspective, până la găsirea celei care poate conduce la o soluţie.
    Adică e nevoie de gândire laterală.
    De Bono a sugerat patru factori dominanţi asociaţi gândirii laterale:
    • identificarea elementelor principale ale problemei.
    • necesitatea de a aborda acele elemente din perspective diferite, în
    paralel cu al treilea factor:
    • renunţarea la gândirea rigidă, mecanică.
    • deschiderea faţă de orice idee, chiar si faţă de acelea care prezintă (la
    prima vedere) o probabilitate mică de reuşită în a soluţiona problema.

Gândirea verticală este opusul gândirii laterale. Ea este o gândire făcută
după o anumită schemă, şablon, algoritm. Ea se produce pas cu pas,
potrivit regulilor logicii formale. Ea deserveşte activităţile intelectuale
non-creative.
Gândirea laterală e gândirea specializată în a oferi soluţii originale şi
multe la probleme non-standard. Gândirea laterală intervine atunci când
o anumită perspectivă pare să nu conducă la niciun rezultat, fiind necesară
o schimbare radicală de optică.
Iată două probleme non-standard care reclamă soluţii non-standard:

  1. Un om locuieste la etajul 10 al unui bloc. De fiecare dată cand se
    întoarce acasa ia liftul pâna la etajul 7 si, de acolo, urcă trei etaje pe
    scări, deşi el detestă să urce pe jos scările. Care este explicaţia?
  2. Un om intră într-un bar şi cere un pahar de apă. Chelnerul scoate un
    pistol îndreptându-l spre client. Acesta mulţumeste şi iese din bar. De
    ce?
    Gândirea laterală îmi permite să-mi mențin mintea deschisă către orice
    idee, fără a o cataloga sau eticheta, ci doar a o emite, iar gândirea critică
    pentru a o pune la îndoială în mod constructiv. Întrebarea care probabil
    stă la baza unei gândiri critice, sceptice și libere este „De ce”? De ce anume
    așa este considerată a fi realitatea sau adevărul, dar nu altfel?
    În acest sens, atât gândirea laterală, cât și gândirea critică se antrenează
    și cu cât antrenamentul se produce de la o vârstă fragedă, cu atât ele devin
    mai firești în modul nostru de a privi și a înțelege lumea.

Tehnici de gândire critică și creativă

  • Lectura activă

Pentru a înțelege un mesaj ai nevoie să lecturezi. În consecință, lectura este un mijloc, nu un scop.
Pentru a-ți mări capacitatea de înțelegere și de reținere a unei informații/mesaj, atunci lectura activă este soluția ideală.
Dar ce este lectura activă?…..este atunci când ”ai o conversație cu
textul/povestea/cartea pe care o citești”. Adică tu, ca cititor, rămâi detașat de firul poveștii/textului pe care-l lecturezi și privești critic întâmplările/necunoscutele/ situațiile, contribuind cu propriile opinii/idei la rezolvarea conflictelor/intrigilor/ problemelor existente/ivite pe parcursul lecturării.

Lectura activă de face în patru pași:

  1. Trecerea în revistă

• Se scot informații pentru o imagine globală a textului
• Titlul – util pentru că oferă indicii (temperamentul autorului și
maniera în care înțelege el cum tratează subiectul)
• Imaginile, notele de subsol – oferă sentimentul că ești pe un teren
cunoscut atunci când citești

  1. Prelectura – lectură parțială a textului

• Ideea principală a unui fragment se găsește, de obicei, în prima frază
a unui capitol, în primul sau primele paragrafe – restul sunt doar o
dezvoltare a acestora
• Nu se fac adnotări în acest pas pentru că ceea ce pare relevant acum
poate deveni inutil ls o lectură mai amănunțită, dar se poate afla
direcția/firul poveștii/textului
• Scopul prelecturii este de a prinde ideea generală, de a face lectura
următoare pe un teren cunoscut, de a crea un plan general favorizând
asocierile și imaginile, de a judeca dacă o carte merită citită sau nu

  1. Lectura

• Se fac notițe, adnotări, sublinieri
• Se subliniază cuvintele cheie sau expresiile care au valoare
mnemotehnică, se subliniază ca și când textul va fi rescris pentru
cititor
• Adnotările sunt propriile cuvinte cu privire la un paragraf sau a unei
pagini care pot face legătura cu o informație știută/citită înainte
• Pot fi folosite culorile pentru relevanță

  1. Re-lectura

• Nu este întotdeauna obligatorie
• Se revine asupra pasajelor mai importante sau mai dense ce cuprind
cuvinte cheie
• Este pasul care te ajută să fixezi în memorie ceea ce e de reținut